Componentele unui transformator includ corpul transformatorului (miez și înfășurări), uleiul de transformator, rezervorul de ulei, sistemele de răcire, dispozitivele de reglare a tensiunii, dispozitivele de protecție (cum ar fi ventilatoarele, orificiile de ventilație pentru explozie, releele de gaz, conservatoarele de ulei și dispozitivele de monitorizare a temperaturii) și bucșele terminale. Componentele specifice și funcțiile lor sunt următoarele:
(1) Miez de fier. Miezul de fier constituie circuitul magnetic primar al transformatorului. Este de obicei asamblat din foi de oțel siliconic stivuite, laminate la cald sau la rece, caracterizate prin conținut ridicat de siliciu și grosimi de 0,35 mm, 0,3 mm sau 0,27 mm, cu suprafețe acoperite cu lac izolant. Miezul este format din două părți: membre (sau coloane) și juguri. Înfășurările sunt montate pe membrele miezului, în timp ce jugurile servesc la închiderea circuitului magnetic.
(2) Înfășurări. Înfășurările constituie circuitul electric al transformatorului și sunt formate prin înfășurarea fie a unui fir plat acoperit cu hârtie dublă, fie a unui fir rotund emailat. Transformatoarele funcționează pe principiul inducției electromagnetice. Luând ca exemplu un transformator monofazat, cu două înfășurări, principiul de funcționare de bază este următorul: atunci când o tensiune (U1) este aplicată înfășurării primare, un curent (I1) curge prin ea, generând un flux magnetic alternativ (Φ1) în miezul de fier cunoscut sub numele de flux magnetic principal. Sub influența acestui flux, forțele electromotoare sunt induse în ambele înfășurări, conducând în cele din urmă sistemele de control și reglare ale transformatorului.